Mult iubitului nostru parinte

 

            Desi ne-ati parasit de timpuriu , nu va putem uita. Am ramas marcati pe viata de personalitatea dumneavoastra puternica , insotita de blandetea parinteasca cu care ne-ati privit totdeauna si de care ne pare ca ne bucuram in continuare. Simplul gand ca ne vegheati de acolo de sus ne incalzeste inimile.
Parinte Alexandru , ne lipsiti din ce in ce mai mult !
Speram ca de acolo din rai , de unde va gasiti , sa puteti simti dragostea pe care vi-o purtam , si ca macar o mica parte din recunostinta noastra sa ajunga sa va mangaie sufletul!

            Parintelui Alexandru Armand Munteanu , din partea fiilor sai sufleteste , “Mihai si Dragos”.

 A trecut cu repeziciune un an de zile de la trecerea la Domnul a vrednicului de pomenire Preacucernicul Parinte Vicar Alexandru Armand Munteanu , si am uneori sentimentul ca ziua de 6 februarie a fost un vis pentru cei dragi parintelui , vis din care ne-am trezit fara cel care a fost un duhovnic iscusit , parinte devotat familiei si preot jertfelnic pentru Biserica.
            Si acum , dupa atata timp , sunt momente cand tresar la sunetul telefonului , asteptand sa ma sune parintele meu , asa cum facea in fiecare zi , intrebandu-ma ce mai este la Biserica si ce imi face familia. Telefonul suna , dar glasul parintelui il aud doar cei care i-au cunoscut cu adevarat sufletul cald si inima plina de dragoste.
            Sarut dreapta , parinte drag ! De acolo de sus , alaturi de Parintele Ioan Gagiu , vegheati asupra acestei parohii “Doamna Oltea” pe care ati slujit-o cu multa ravna , dragoste si jertfelnicie.


 Pr. Mihai Popescu Cristian.

Preoti Slujitori Ctitori
"Cel ce se smereste pe sine se va inalta." ( Luca 18,14)